Se sting lămpaşele Ortacilor


Ca orice flacără, ca orice lumină, lămpaşele minerilor din Bazinul Carbonifer Motru ori Mătăsari, au spart întunericul galeriilor săpate cu multă sudoare şi cu acea specifică încăpăţânare a minerului, ce s-a vrut mai tare decât natura. Au reuşit să străpungă pământul, la lumina firavă şi direcţionată a acestor lămpaşe, sute de kilometri subpământeni, la adâncimi unde eu cred că îţi trebuie şi un pic de nebunie ca să stai opt ore şi să munceşti. Au scos la suprafaţă aurul negru, ce a  produs lumină  pentru casele şi străzile oamenilor, transformând lumina lămpaşului de sub pământ, în lumina  ce se vede în fiecare noapte şi care dă siguranţă,confort şi bunăstare pentru oameni. Datorită nebuniei lor, ce îi îndemna să se lupte cu necunoscutul din interiorul pământului, unde numai ei şi apa au putut pătrunde, s-au ridicat la suprafaţă oraşe cu zeci sau sute de mii de locuitori, oraşe în a căror peisagistică, predomină verdeaţa, florile şi pomii, adică ceea ce lipseşte minerului acolo la sute de metri adâncime. Din munca şi sudoarea lor, s-au încărcat milioane de tone de cărbune ce se expedia cu vagonul CFR în toată România , către Termocentrale care au produs energie electrică sau către Termocentrale care au produs doar agent termic.. Au trecut mai mult de 50 de ani de când scormonitorii adâncurilor pământului îşi fac datoria faţă de societate şi  au sperat mereu ca munca lor să mai fi folositoare unei industrii dezvoltate, spunem sperat, deoarece acum a murit şi speranţa. Declinul a început prin anii 1997-1998, când un prim-ministru cu minţile rătăcite a sacrificat banii statului pentru a scăpa de minele de cărbune şi de minerii ce deveniseră chiar periculoşi pentru sistemul de hoţie la scară naţională ce se preconiza. Minerii dovediseră că pot fi uşor manipulaţi, întrucât între ei ortacii, exista o frăţie bazată pe respect şi loialitate frăţească. Nicio altă categorie de salariaţi  din alte ramuri, nu poseda asemenea calităţi şi de aceia scopul acelui PNŢCD-ist a fost bine calculat. Este adevărat şi faptul, că în România  scăzuse consumul  de energie electrică foarte mult, pentru că industria adevărată consumatoare de energie, începuse să dispară programat, unele din unităţile industriale, au fost vândute ca la tarabă iar altele au fost falimentate şi închise. Din marii consumatori de energie electrică au mai rămas aproximativ cinci unităţi, care astăzi au un consum preferenţial din punct de vedere financiar. În condiţiile existente, cel mai mult a fost afectată  Industria Minieră, în general Industria Extractivă, întrucât nici celelalte mine, nu au rezistat autodistrugerii. Încet, încet minerii au devenit din scormonitori ai adâncurilor din pământ, pensionari ce încearcă, unii, să facă agricultură, iar alţii să facă  bisericuţe politice la colţ de stradă. Au pus lămpaşele în cui şi pun acum ţara la cale, amintindu-şi de Nicolae Ceauşescu, ca de tata lor. Pentru tot ce se întâmplă, ortacii cred că vinovat este sistemul social care a permis ca din banii statului să se alimenteze haite de hoţi ce au devenit miliardari în Euro, doar în câţiva ani. Despre o Românie industrializată, care reuşise să transforme viaţa oamenilor de la vlădică până la opincă, nu se mai vorbeşte, decât la rubrica de amintiri. Numărul minerilor din subteranele  Bazinului Carbonifer al Motrului în urmă cu 20 de ani, atingea cifra de peste 15.000, iar astăzi mai intră în subteran, doar 700.  La Mina Boca, Horăşti, Leurda, Roşiuţa, Zegujani, Râpa lămpaşele au fost stinse de guverne care nu au fost capabile să dezvolte ceea ce moşteniseră de la Ceauşescu, pe gratis. La Ploştina şi Lupoaia, cele două mine ce au mai rămas în activitate, numai din cauza problemelor sociale, se va stinge şi aici lămpaşul în anul 2012, iar cei 200-300 de mineri ce vor rămâne până atunci şi care vor pleca definitiv în alte locuri, vor avea sarcina de a stinge lumina ultimilor lămpaşe din subteranele celui care „A fost odată Bazinul  Carbonifer Motru”, faimă a Olteniei.  Iar celor care au guvernat România timp de 20 de ani, le va rămâne să îndeplinească o sarcină extrem de grea, să se pupe încurajeze şi să se felicite pentru distrugerea unei întregi zone miniere în care zeci de mii de români şi-au lăsat o parte din sufletul lor.

Cornel Ciciu

Vizualizari :6445

Popularity: 4% [?]

1 Comment

  1. marin florin says:

    of,draga Romanie ..mindra tara cu guvernanti precum joker-ul din cartile de septica.Ce a fost odata mineritul,atit exploatarile de suprafata cit si de subteran care asigurau mai mult decit necesar atit carbunele care trebuia cit si salariile minerilor..1997!UN AN CRUCIAL,un an in care soarta minerilor a fost pusa ca o miza pe o masa de joc de noroc…si au pierdut jocul respectiv.Pacat ca lideri din timpul acela au facut acele intelegeri cu administratia si cu acele guverne de carton care au distrus tot ce insemna cit de cit o putere.Un batrin spunea”nepoate,astia nu sunt in stare sa de-a cu var ce a facut Ceausescu”.In 89 aveam 11 ani,imi aduc aminte si acum acele clipe de nebunie,acele clipe de incertitudine care ne macinau precum o moara deoarece efectiv nu stia nimeni cum sa reactioneze,ce sa strige, ce sa faca.Acum dupa atitia ani in care avem o adevarata democratie,o nespus de multa libertate si prostie cit cuprinde..stau si ma gindesc oare era necesat sa se ajunga intr-un astfel de impas socioeconomic??oare era nevoie sa se inchida si sa se distruga toata economia acestei tari???Oameni buni,precum spune si autorul se pare ca a sosit si acest final nefericit al mineritului de subteran,a uitari sudori pe fruntile luminate de lampasele care parca te indemnau sa scormonesti in pamint,parca te faceau sa simti ca sufletul tau este pamint,dar aveai satisfactia ca cei de acasa pot sta linistiti si in siguranta….2012 ,2012 va face sa se de-a uitari si sa se stinga si ultimile lampase,sa se opreasca si ultimile combine,ultimile transportoare cu racleti,ultimile stringeri de bride….oprirea ventilatoarelor si totodata inchidera galeriilor.Am avut placerea ca in 97 sa fiu in ultimul an la scoala si sa fac practica la Mina Leurda,un colectiv destul de unit,ma pot lauda ca am fost printre ultimi sa nu zic ultimul care a montat ultima combina de abataj ,facut probe,rodaj si introdus in mina… Eram elev,eram multumit de ceea ce faceam atit eu cit si grupa mea si eram multumiti ca aveam un precontract cu Exploatarea de Subteran Motru,eram multumiti ca au spus ca au sa ne angajeze…eram mindri ca aveam sa lucram in fundul pamintului si ca o sa scoatem aurul negru la suprafata..dar mindria sa transformat in ceva ireal,intr-o deziluzie totala cind am aflat ca acel an 1997 va fii anul in care Mina Leurda va deveni o amintire…si au urmat si altele…s-au inchis multe…au mai ramas doar doua care mai mult isi tin mineri in 75% deoarece eu personal cred ca le convine mai mult…nimeni nu sa gindit vreodata ca finalul mineritului va fii si finalul Gorjului???Dezamagirea mea cea mare este ca dealungul anilor Gorjul nu a avut atitia reprezentanti in conducerea tari si in guvernul acestei Romanii de poveste si care se pare ca vor face si din mineritul de subteran tot o poveste.Ar trebui sa isi aminteasca si povestea cu mineri care i-au votat si au avut incredere in ei ca oameni responsabili ce erau….si ce au ajuns???tot o poveste…

Lasa parerea ta