METAMORFOZĂ


Ilie Vasilica

Oraşul acesta în care trăiesc
este plin de umbre
le aud cadenţa paşilor
ca a unui batalion de cercetaşi
ieşiţi din cazarmă

când mă plimb pe strada principală
umbrele mi se aruncă
insolente în spinare
le simt bocancii reci de plumb
dar coloana vertebrală stă dreaptă

nu cedează sub greutatea lor

trec pe lângă clădirile vechi
zidurile degajă miros de urină
mă minunez pentru că astăzi
nu am văzut niciun câine pe stradă

deodată umbrele clădirilor
le înghit pe cele din spinarea mea
simt cum plutesc ca un fulg
mă transform într-un ciorchine de strugure
mă agăţ de bolta dintre două clădiri
unde umbrele nu ajung niciodată

Vizualizari :7559

Popularity: 1% [?]

Lasa parerea ta