Nostalgia schimbării în stradă şi bătaia în lozinci


Televiziuni în stradă  cu trei-patru  reporteri, jurnalişti  de ordinul zecilor gata să fotografieze şi milioane de români cu ochi cât cepele la televizor, nu i-a împiedicat pe slujitorii regimului actual să-şi încerce tăria bastoanelor pe trupul unor femei de peste 70 de ani. Acei bătrâni prezenţi la o demonstraţie apărută din mizerie şi foame, nu i-a impresionat pe acei tineri jandarmi cu burţile pline, să lovească sau chiar să le arunce şi câteva lacrimogene. Au considerat că nu sunt suficiente lacrimile românilor care curg atunci când văd că nu au cu ce să-şi hrănească  copii şi de aceia jandarmii le-au mai provocat câteva în stil „profit”, pentru imagine.Pe lângă ei, adică pe lângă bătrânii prezenţi la manifestaţia dureri, au mai participat şi câteva galerii  ale cluburilor de fotbal, aruncaţi în stradă de marii politicieni ce îşi văd interesele în pericol, plătiţi sau nu, dar dornici să se răzbune pe jandarmi, întrucât acolo în stradă nu funcţiona legea lui Mitică Dragomir. Cu multă ură, ei n-au stat prea mult pe gânduri şi au pus mâna pe pietre . Aşadar, de la o demonstraţie ce unii  şi-au dorit-o impresionantă şi folositoare, s-a ajuns la o demonstraţie „mascaradă”, cu înjurături şi împingeri, aşa cum ştie românul s-o facă.  Bătrâni, copii şi galerii de fotbal, s-au dezlănţuit în seara zilei de Sâmbătă iar loviturile cu pietre şi bastoane au curs cu miile, atât dintr-o parte cât şi de alta. În acest timp, marii strategi din opoziţie, au solicitat public prin posturile de televiziune dorinţa de alegeri anticipate şi demisia celor aflaţi la putere. Unul însă, reţineţi unul, nu a spus ce punem în loc, ce pot ei să facă şi cum vor acţiona. Iar dacă vor începe şi ei cu moştenirea trecutului, cu faptul că cei din PDL au furat tot, cel mai corect ar fi, să rămână acolo unde sunt acum.

La un moment dat pe un post de televiziune, a apărut ca legătură telefonică, o „ doamnă profesoară Elena, ce striga, a afirmat ea, din mijlocul manifestaţiei neaprobate din ziua de Vineri ” aşa  a fost în 1989, aşa este şi acum şi î-mi. doresc din tot sufletul să se termine ca atunci”. Păi, alooooo, profesoara lui peşte, în 1989 era una , acum e alta, iar atunci era cu Pac-Pac ordonat şi comandat ce a lăsat pe caldarâm fără suflare peste 1200 de tineri. Dacă nu crezi, întreabă-l pe Ion Iliescu. Păi, tu ce ai  facut acum, ori ai încurcat clasele ori ai vorbit de prin studio, la telefon.

Revenind la oile noastre, trebuie să recunoaştem că românului îi mai trebuie şi lui din când în când, câte o manifestaţie,  câte un divertisment,  pentru a uita de necazuri şi de foame. Uitându-se cu ochii bulbucaţi la televizor, uită de toate durerile iar speranţa lui aproape moartă, încearcă să reînvie.

Cornel Ciciu

 

 

Vizualizari :6020

Popularity: 2% [?]

Lasa parerea ta