Mă vreţi ori nu mă vreţi eu vă vreau


Nu trebuie să fim catâri cu problemele din politica românească şi trebuie să recunoaştem ceea ce niciun politolog sau sociolog  român nu o spune pe ecranele TV sau în presa scrisă. Este vorba despre influenţa unor personalităţi politice care au lăsat şi lasă urme adânci asupra României şi în viaţa socială a  poporului român. Mulţi, poate prea mulţi îl consideră pe Ion Iliescu un politician decisiv în ceea ce priveşte soarta României de după anul 1989, când obligat de alţii sau atenţionat  doar, a prins trendul vestului european. După aceia, în România,  lupta s-a dat între Băsescu Traian şi restul. Fie Ministru Transporturilor, fie Primar General ori Preşedinte de Ţară,  marinarul, a trăit numai în suspans, în scandal politic şi contestări de situaţii ori persoane.

Atunci când era locul II în ierarhia de partid, a avut drept ţintă, detronarea lui Petre Roman şi a reuşit, ca Primar General a muşcat mereu din guvernele de atunci  atât pentru fapte reale cât şi pentru unele imaginare, iar după ce a reuşit performanţa de a ajunge Preşedinte, ţintă supremă, s-a pus rău atât cu cei din ţară cât şi cu o mare parte a lumii. Nimeni nu a observat că rolul asumat de Traian Băsescu în cadrul geopolitic existent nu este cel mai nimerit pentru România şi nici  faptul că întreaga  susţinere pe care el se bazează, este numai din partea celor care au reuşit să profite la maxim de autoritatea lui. În toţi aceşti ani în care marinarul a stat la cârmă, în România s-a instalat o sărăcie cruntă, s-a adâncit enorm diferenţa dintre bogaţi şi săraci, a crescut rata şomajului şi numărul de români care au părăsit ţara. Sub masca unor legi benefice pentru România, au fost protejate salariile babane, pensiile nesimţite şi marile averi iar România a reuşit să ocolească criza economică mondială numai  pe spatele  celor săraci şi umiliţi. În timp ce unele salarii din unităţile industriale ale statului au crescut cu 200-300 de Euro pentru a se evita conflictele sociale ce pică rău în ochii celor din UE, pensiile au rămas la acelaşi nivel de câţiva ani. A crescut TVA cu cinci procente, au crescut preţurile la produsele de bază în ritm de Samba, în timp ce pensia bătrânilor care au ajuns să mănânce zilnic pâine cu ceai, pentru a putea să-şi plătească taxele, impozitele şi  alte biruri, au  fost ciuntite prin acel  faimos CAS, iar astăzi,  nici vorbă de vre-o creştere până în 2013.

Mereu s-a afirmat  de către clasa politică că sunt prea mulţi pensionari în România şi prea puţini salariaţi, de parcă aceste probleme ar depinde de Papa de la Roma şi nu de activitatea lor, mereu se justifică de către guverne că nu se pot face minuni pentru a creşte economia, în timp ce lor le cresc averile în ritm ameţitor, toţi miniştrii afirmă că  se împrumută pentru a achita salariile şi  pensiile dar în acelaşi timp în unităţile industriale ale statului se acordă mii de salarii între 100 şi 400 de milioane vechi, lunar, dar si mii de pensii de peste 100 de milioane..

De aceia, stai şi te întrebi aşa…perplex, dacă nu cumva „dracul” rămâne singurul vinovat pentru toate.. El este cel care îşi bate joc de viaţa românilor, el strică relaţiile, el  ne îmbârligă până la declanşarea crizei alimentare ce se apropie şi tot el ne vrea.

Cornel Ciciu

 

 

 

Vizualizari :17656

Popularity: 3% [?]

Lasa parerea ta