Ţăndări din agricultura românească


Dorinţa de îmbogăţire rapidă şi spiritul de turmă în acţiunile de distrugere a unui lucru făcut, caracteristice la români, a determinat  în bună parte, dispariţia unei agriculturi moderne de pe  teritoriul României  şi instaurarea unui haos coordonat, în agricultură. De peste douăzeci de ani, asistăm pasivi la exagerările neconforme cu realitatea, ale unor politicieni vârâţi prin birouri ministeriale fără să fi avut sau să aibă vreodată tangenţă cu agricultura şi care au reuşit să distrugă încet şi sigur tot ce a existat. O serie de subramuri  ce încadrează în  Bucureştii masiv (de parcă aici se face agricultură) şi în teritoriu mai puţin, mii de funcţionari  ce învârt hârtiile de pe o parte pe cealaltă, sugrumă orice iniţiativă lăudabilă a celor câţiva oameni ce vor să mai facă ceva bun. Fondurile europene acordate României nu sunt folosite pentru investiţii în ceva productiv şi au fost folosite mai mult  pentru  creşterea numărului de funcţionari, a căror menire sau atribuţii, nici nu sunt cunoscute uneori. Birourile pline de scriptologi, neveste, nepoate, copii sau amante ale unor politicieni sau ale altor lingăi ce au prins funcţii de conducere cu salarii nesimţite, tot prin politicienii vremii, constituie adevărate frâne în dezvoltarea unei agriculturi moderne. Veniturile acestor paraziţi sunt enorme iar dacă printre ei cauţi un specialist pe probleme de agricultură, vei găsi  foarte rar.

Prin fostele saivane latră câinii

Fermele zootehnice existente în 1989, aşa primitive cum le-a considerat unii, au fost  părăsite, animalele vândute la samsari iar materialele de construcţii din clădiri au fost furate sub privirile îngăduitoare ale oamenilor legii, ei însuşi derutaţi de contradicţiile legislative apărute în noua democraţie originală, rămânând doar zidurile din beton, cele din cărămidă au dispărut. Acolo unde oamenii de bună credinţă fie ei şi comunişti, au plantat sau au construit ceva, acel lucru a fost distrus, într-o veselie.

Acum….acum se achită de către toţi nota de plată, având ca bază orientativă prostia unor *oameni* ce nu au văzut şi nu văd mai departe de ograda proprie şi propriul buzunar.

Subvenţiile din agricultură risipite

Nu plouă, dar ar trebui să avem apă  din irigaţii. Numai că, dalele ce au protejat digurile canalelor de irigaţii nu mai sunt, ţevile pentru transport apă pe care comunitatea satelor le-a avut, au dispărut. Iată cum hoţia, protecţia unor persoane care se bucură şi după douăzeci de ani de privilegii, nepăsarea şi nepriceperea îi bagă pe români *în foame*. S e vorbeşte mult despre fonduri nerambursabile de la U E, ce se împart  agricultorilor pentru animalele deţinute, suprafeţe de teren, apicultură etc. Numai că aparatul funcţionăresc existent, de care am făcut vorbire, nu prea îl interesează dezvoltarea unei agriculturi moderne sau  corectitudinea şi urmările ajutorului acordat de către statul român. Se fac actele, vine ajutorul bănesc pentru animale sau etc., dar cei plătiţi să verifice corectitudinea declaraţiilor înaintate de cetăţean, au alte preocupări.

Mereu au existat justificări  pentru creşterea preţului la lactate şi la carne legate de nesubvenţionarea agricultorului în comparaţie cu agricultorii din alte state. Astăzi, subvenţii există  şi în România dar preţurile produselor sunt tot mai ridicate. De ce?

Pentru că ţăranul, primeşte zeci de milioane pentru animale şi el îşi cumpără autoturism. primeşte zeci de milioane pentru apicultură iar el îşi mai construieşte o casă. Nimeni nu verifică dacă declaraţiile corespund cu realitatea, nimeni nu verifică dacă banii primiţi sunt folosiţi în scopul declarat. Ca să nu mai vorbim aici despre corupţia existentă în repartizarea fondurilor către agricultori. S-a ajuns la un nivel în care cel care dă câteva semnături pe zi, să câştige mai mult decât unul ce se speteşte muncind. Unde vom ajunge sau ce se va întâmpla dacă vom continua la fel, nu poate însemna decât  înfometare voită a poporului.

Cornel Ciciu

.



 

Vizualizari :17822

Popularity: 2% [?]

Lasa parerea ta