Experientele traite de imigranti in UK


Aproape 7,5 milioane de cetateni din Marea Britanie sunt nascuti in strainatate, ceea ce reprezinta aproape 13% din intreaga populatie. Ziarul britanic The Guardian si-a rugat cititorii imigranti sa-si impartaseasca povestile lor de viata si multi au raspuns in detaliu.

Povestile selectate, spuse de un imigrant din Canada sau de unul din Romania, vorbesc despre experientele personale, despre probleme si aspecte ale societatii din Marea Britanie care ii fac pe straini sa vrea sa ramana sau sa plece, scrie The Guardian.

Cititorul care s-a prezentat drept Alexa123, o romanca cu dubla cetatenie, povesteste ca a venit in Marea Britanie in anii ’90, cu un permis de munca, si s-a reintors in anul 2007.

Garantii pentru romani

Ea a vorbit despre inrautatirea conditiilor pentru romani. Din 2007, “mi s-a cerut sa aduc un garant care sa fie cetatean britanic, o secretara a unei clinici mi-a spus in fata ca ‘nu acceptam pacienti romani’, iar un functionar bancar mi-a zis ‘nu acceptam clienti romani’ “.

Romanca marturiseste ca a platit zeci de mii de lire sterline pentru impozite si asigurari de sanatate si ca nu a avut nevoie pana acuma sa apeleze la serviciile respective: nu a luat bani pentru chirie, scutiri de impozite sau alocatii pentru copii.

“Am contribuit fata de societatea britanica, despre care am ajuns ajuns sa cred ca o iubesc ca si cum ar fi cea in care m-am nascut. Am prieteni britanici care ma respecta pentru omul care sunt, dar pentru prima oara am inceput sa ma tem pentru siguranta mea in aceasta tara din cauza originii mele”, spune romanca.

“Desi cred ca chestiunile privind imigratia trebuie discutate deschis, felul in care sunt prezentati romanii de catre oficialitati si de catre presa, ca niste profitori ai beneficiilor sociale care vin aici si creeaza o criza pe piata locuintelor, face sa declanseze ura si xenofobia.

Aceste lucruri ar putea dauna imaginii Marii Britanii, sa descurajeze turistii si pe imigrantii talentati sa vina in Marea Britanie”, mai spune alexa123.

Siguranta si libertate

Nazan Fennell, 47 de ani, venita din Istanbul, a povestit cat de grea era viata din Turcia, fiind separata de mama si torturata de un tata abuziv. Tanara a reusit sa fuga in Franta la 18 ani, unde a ajuns sa aiba o viata normala.

Intr-o vacanta in Marea Britanie si-a intalnit sotul, cu care a avut ulterior trei copii, acum cetateni britanici. “Nu am venit aici pentru bani sau beneficii; siguranta si libertatea erau singurele mele preocupari. Sunt recunoscatoare pentru vecie ca am avut ocazia sa devin un cetatean liber”, a spus ea.

Paki cu accent britanic

O canadianca de culoare venita in Marea Britanie acuza sexismul societatii britanice.

“Am avut parte de mai mult rasim decat in Canada. Oamenii sunt intotdeauna draguti cu mine cand aud accentul britanic, dar nu si cand ma vad.

Mi s-a spus “paki” si diferiti barbati fac ca maimutele cand ma vad. Nu pot discuta aceste chestiuni cu prietenii mei pentru ca ei vor sa pretinda ca in Marea Britanie nu exista o problema rasiala. Pana la urma am incetat sa mai ies in oras.

Cel mai mult ma afecteaza sexismul. Nu eram obisnuita cu hartuirea sexuala in locuri publice, cu femeile goale care apar in ziare, diferenta de venituri intre femei si barbati, discriminarea femeilor gravide sau nivele inalte ale ratei violurilor. Nu ma simt in siguranta si ma bucur ca ma intorc in Canada. Barbatii britanici urasc femeile”, a povestit canadianca.

El britanic, ea malaeziana

Un britanic, Charles Brophy, traieste in Liverpool cu prietena sa malaeziana. “Am cunoscut-o la facultate, acum cativa ani, cand ea studia sa devina avocat. Am crezut ca ne putem implini visele si ca, daca suntem amandoi britanici ne putem gandi la un viitor luminos impreuna.

Nu a fost cazul, pentru ca eu sunt britanic, ea e malaeziana”. El descrie costurile imense ale studiilor facute de prietena sa, despre cum mediul a devenit tot mai neprietenos pentru ea, iar barierele birocratice din calea ei s-au inmultit.

Brophy spune ca viza de student a prietenei sale expira in luna august, si ca daca ea ar ramane ilegal i-ar dauna posibilitatilor viitoare de a deveni cetatean britanic.

“Ca cetatean britanic, nu am dreptul sa aleg pe cine iubesc. Ori va trebui sa plec in Malaezia, o tara in care o sa am mult mai putine mijloace de a-mi castiga traiul, renuntand la cariera mea academica si la viata in Marea Britanie, ori o sa ne despartim pentru cativa ani”, mai spune britanicul.

Cum ramane cu traiul mai bun?

Jonathan Abourbih, in varsta de 35 de ani, IT-ist, a venit din Canada in Scotia, in 2008, pentru ca i-a placut atmosfera inovativa din domeniul sau. El se plange de situatia lui precara, pentru ca ar putea fi trimis de autoritati inapoi oricand.

El se plange sa restrictiile puse de Guvernul britanic in calea imigrantilor talentati, tineri, educati, carora candva li se promisese ca puteau obtine cetatenia in 5 ani.

Jonathan insista ca imigrantii aflati in situatia lui nu se pot gandi la o familie, pentru ca nu au o siguranta a vietii, mai ales ca proprietarii pot sa refuze sa inchirieze o locuinta unui cetatean nebritanic.

“In ciuda acestor lucruri, nu as pleca pentru nimic in lume. Imi place casa mea adoptiva, imi iubesc prietenii de aici, imi iubesc partenera, pe care am intalnit-o aici, imi place multiculturalismul, peisajul si poporul britanic”, incheie canadianul.

Sursa ROMAN IN UK

Vizualizari :13108

Popularity: 3% [?]

Lasa parerea ta