VIS DESTRĂMAT SAU MOARTEA UNUI ORAŞ


Odată…….

Un vis  sau mai bine-zis o  speranţă nascută în urmă cu 45 de ani,când  autobuzul de Tg-Jiu – Motru m-a debarcat in Piaţa Veche a oraşului Motru, a inceput să păleasca în 1997 iar în 2016 a intrat în agonie.O spun cu tristeţea unui om care a crezut, că un oraş  cu peste 25000 de suflete, cu peste 18000 de locuri de muncă bine plătite de către statul roman, va deveni  un rai al vieţii peste câţiva ani. Primăvara era invadată de florile celor 25000 de trandafiri, plantaţi de şcolari sau salariaţii de la IGO, aşa se numea atunci  locul unde azi îşi parchează autobuzele firma lui Mihai Murdeală. Era plin de voie bună cu oameni veseli  şi dornici de comunicare, de distracţie iar mulţi,foarte mulţi erau amici, se cunoşteau din Ardeal,Moldova sau din Valea Jiului, pentru că în Motru au sosit familii întregi ce s-au angrenat în meseria de miner.  Din  Minele de  Subteran din  Leurda, Horaşti,Lupoaia, Ploştina, Roşiuţa, Motru Est sau Boca, se extrăgea un carbune cu o mare putere calorică şi lucru cel mai important,pe timp de iarnă ajungea uscat la Termocentrala de la Işalniţa sau alte termocentrale din Ţară. Viaţa socială în această perioadă nu a fost uşoară, cu toate  lipsurile cârpite de societatea comunistă care ordonase o aprovizionare cu alimente preferenţială,dar minerii,oameni răbdători şi cu mult bun simţ au preferat să îşi crească copii în linişte, cu excepţia acelui an 1981 când au răbufnit şi au cerut prin revoltă  o viaţă mai demnă şi pâine  fără cartelă. Mulţi din cei care azi au o vârstă de 40-45 de ani,habar nu au că atunci în 1981 părinţii lor au stat în faţa armelor securităţii din Tr-Severin şi miliţiei din judeţul Gorj, cerând dreptul la pâine fără a fii cartelată. Atunci au  răbufnit minerii,singura ramură a industriei comuniste care nu putea să rabde nedreptatea şi umilinţa, singura categorie de oameni unită prin suferinţă, întrucât munca în subteran era un adevărat supliciu.Miliţia de atunci şi securitatea, au umblat cu armele din dotare la ei,  încărcate cu muniţie de război mult timp,pentru a interveni  dacă se va întâmpla iarăşi. Ar fi tras în oameni ,dar nu au tras de frică.

Azi……

Motru, a devenit un oraş monoton , nu are sală de teatru,nu are cinematograf ,nu mai sunt locuri de muncă,nu mai sunt tineri care să spere la un loc de viaţă normal. Din cei peste 18000 de salariaţi au rămas după 25 de ani,doar circa 3000, care se confruntă cu salarii de mizerie şi cu nesiguranţa locului de muncă  iar numărul locuitorilor a intrat sub 15000. Se preconizează ca în maxim trei ani, Cariera Lupoaia să se închidă iar până atunci să se facă restructurări masive în toată zona minieră.Ce va rămâne,ce va urma,numai  Cel de Sus ştie. Până atunci motrenii sunt derutaţi,sunt trişti şi fără speranţă iar mulţi dintre ei şi-au trimis nevestele sau copii drept servitori  prin alte state europene pentru a putea să-şi plătească datoriile către stat. Exact, către statul care acordă acum, acelora care au umblat cu pistol în buzunar în 1981 şi cu pulanul în mână, pensii speciale. E drept,e strâmb ,întrebaţi clasa politică iliesciană care a votat legea.

Viitor…..

Anul 2016 a adus în fruntea Administraţiei Locale, o echipă tânără liberală.Au plecat la drum cu hotărâre dar, mereu trebuie să fie un dar  sau un dacă, sunt în permanent scandal cu un Consiliu Local potrivnic şi răutăcios care au uitat pentru ce au candidat  şi ce au promis în alegeri. Să sperăm că după Alegerile Parlamentare se vor limpezi apele şi în politicul motrean iar Primarul Gigel Jianu va putea să-şi îndeplinească proiectele. Cât despre dezvoltare sau înfiinţarea a noi locuri de muncă,slabe speranţe.Motru, mai beneficiază încă, de forţă de muncă calificată care ar putea să schimbe soarta oraşului,dar ….iarăşi dar,numai sub un ajutor investiţional dirijat de oameni capabili şi integri. Îi are Motru ? -eu cred şi sper, că da.

Cornel Ciciu

 

Vizualizari :7640

Popularity: 9% [?]

Lasa parerea ta